Coma. Cauze, tipuri, evolutie

Coma este pierderea totală sau parţială, momentană sau definitivă a cunoştinţei, care antrenează o pierdere a simţurilor si locomotiei.
Coma este o stare inconştientă, mai mult sau mai puţin profundă, de absenţă a reacţiilor, în timpul căreia funcţiile vitale ale pacientului rămân neschimbate. Cauzele pot fi diverse: traumatism, accident cerebral, intoxicaţie etc.

CAUZELE

Coma este rezultatul leziunii anumitor porţiuni din creier. Aceste leziuni apar din cauza unui traumatism cranian, după un accident de maşină sau în urma unor anomalii, ca de pildă tumori sau hemoragii cerebrale.

Coma se mai poate instala şi în urma unei oxigenări insuficiente a creierului (insuficienţă circulatorie, asfixie, intoxicaţie cu monoxid de carbon), a unei supradoze (cu medicamente, alcool, droguri) sau a unei alte boli (encefalită, meningită, hipotiroidie, crize repetate de epilepsie).

TIPURILE DE COMĂ

Există mai multe tipuri (sau stadii) de comă şi se poate intra în comă în orice stadiu. Pentru comele mai puţin grave (cele de gradul I sau II), tratamentul este mai eficace dacă este combătută cauza (intoxicaţie, boală). în caz contrar, coma se poate agrava până la stadiul IV:

– Gradul I. Numit şi Coma vigil, se caracterizează prin reacţiile de trezie ale pacientului (deschide ochii, geme) atunci când este supus la stimuli dureroşi.
– Gradul II. Dispare starea de trezie. Mişcările persistă, de exemplu cea de retragere a piciorului dacă bolnavul este înţepat.
– Gradul III. Numit şi Coma carus, în care dispare orice fel de mişcare, apar afecţiuni oftalmologice şi respiratorii, care pot cauza decesul, căci oxigenul nu mai ajunge în ţesuturi.
– Gradul IV. Numit şi moarte cerebrală, constituie starea de moarte cerebrală, în care pacientul este declarat decedat. Coma profundă este provocată de cele mai multe ori de un stop cardiocirculator prelungit, de un traumatism cranian sau de un accident vascular cerebral grav.

INVESTIGAŢIILE

Examenul neurologic permite evaluarea gravităţii comei şi depistarea cauzei. Acest lucru este esenţial, pentru că o comă provocată de o intoxicaţie este în general reversibilă şi nu lasă sechele după eliminarea substanţei care a produs-o.

Gravitatea comei poate fi evaluată prin gradul de forţă musculară a pacientului şi prin reacţia sa la un stimul dureros. Există teste speciale pentru verificarea tonusului, prin care se urmăresc reacţiile la întinderea gambelor şi a braţelor. Investigarea motricităţii oculare şi a reacţiei la lumină permite depistarea unei eventuale distrugeri a trunchiului cerebral. Unii pacienţi au tulburări de respiraţie, care este fie regulată, cu pauze respiratorii, fie neregulată.

Electroencefalograma indică reacţiile pacientului la stimuli. Oprirea definitivă a activităţii cerebrale, adică decesul, se poate stabili prin absenţa reflexelor ochiului şi ale respiraţiei. Acesta poate fi confirmat de două encefalo-grame plate, făcute la un interval de câteva ore. Stopul cardiac ireversibil survine în câteva ore sau în câteva zile. Dacă a fost planificată 0 donare de organe, reanimarea pacientului trebuie continuată, pentru a se menţine vitalitatea organului de prelevat.

Coma – evolutie

Un bolnav în comă trebuie internat de urgenţă. Este necesar să fie supravegheat continuu, pentru a se menţine funcţiile vitale: respiraţia (oxigenarea, ventilaţia cu ajutorul unui aparat de respirat) şi circulaţia sangvină (umplerea vaselor cu sânge, lupta împotriva scăderii bruşte a tensiunii).

Bolnavul este hrănit prin perfuzii sau printr-o sondă digestivă. Bineînţeles că trebuie prevenite complicaţiile ce apar din cauza imobilizării la pat (escarele) şi trebuie realizată protejarea ochilor etc.

Tratamentele specifice ajută în lupta contra edemului cerebral, în prevenirea sau tratarea crizelor compulsive şi în prevenirea complicaţiilor, cum ar fi emboliile, caz în care se prescrie un tratament anticoagulant.

EVOLUŢIA

Evoluţia comei diferă de la un pacient la altul. Prognosticul depinde în mare măsură de cauza comei: comele provocate de o intoxicaţie medicamentoasă au o evoluţie favorabilă dacă nu apar complicaţii.

Vârsta influenţează evoluţia comelor produse în urma unor şocuri sau accidente (aceasta e mai favorabilă la pacienţii tineri).

Prognosticul comelor prelungite este nefavorabil, în afară de situaţia în care acestea sunt cauzate de un traumatism cranian (există cazuri de trezire din comă după mult timp).
Examenele neurologice din primele zile (reactivitatea pupilelor, reflexele) permit câteodată evaluarea şanselor de recuperare. Un bolnav poate rămâne în comă profundă mai multe luni sau ani, având o activitate cerebrală slabă (stare vegetativă cronică). Totuşi, o leziune a trunchiului cerebral duce adesea la moarte cerebrală.

DONAREA DE ORGANE

Un organ poate fi prelevat de la un voluntar într-o stare bună de sănătate, dar şi de la o persoană în stare de moarte cerebrală. în acest caz trebuie să-şi dea acordul rudele sale apropiate, dacă bolnavul nu şi-a exprimat pe timpul vieţii refuzul în scris. Se pot preleva următoarele organe: inima, plămânii, ficatul, pancreasul, rinichii sau corneea. Operaţia nu se poate executa decât dacă inima bate încă şi plămânii sunt bine ventilaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *