Oxiuri – tratament. Cum trebuie sa tratezi oxiuroza

Oxiurii sunt viermi mici albi, în formă de filamente; femela măsoară în jur de 10 mm, iar masculul, 5 mm. Ii infectează adeseori pe copiii între 2 şi 10 ani şi sunt extrem de contagioşi. Se transmit prin simplu contact. Paraziţii adulţi trăiesc în colon, unde se reproduc. Seara, femela fecundată parcurge tot colonul şi depune mai multe sute de ouă împrejurul anusului. Copilul se scarpină şi adună sub unghii ouă pe care le pune peste tot în jurul lui sau, dacă mănâncă fără să se spele pe mâini, le înghite. Aceşti viermi sunt minusculi şi copilul îi poate depune pe jucării, pe alimente sau pe haine. Contagiunea poate să se extindă, cu atât mai mult cu cât ouăle sunt rezistente şi pot trăi 9 zile în aer liber.

Simptomele infestării cu oxiuri sunt numeroase: somn prost, oboseală, agitaţie. Cel mai adesea, copilul suferă de mâncărimi nocturne, în momentul în care oxiurii femele îşi depun ouăle împrejurul anusului. Uneori, viermii sunt vizibili la suprafaţa fecalelor sau în chiloţii copilului. Medicul poate să preleveze ouă cu ajutorul unei benzi de hârtie adezivă (scotch-test) şi să-i examineze la microscop.

Tratamentul constă în a administra copilului şi familiei sale un vermifug. Tratamentul trebuie să fie repetat după 2 săptămâni pentru a se evita recidiva. Pentru a stopa contaminarea, trebuie schimbată şi spălată zilnic lenjeria, trebuie spălată pardoseala camerelor, copilul trebuie împiedicat să se scarpine şi trebuie să i se taie unghiile până în carne. Copilul (şi toţi ai casei) trebuie să se spele pe mâini înainte de a se aşeza la masă şi după ce au fost la toaletă.

OXIUROZA TREBUIE SĂ FIE TRATATĂ ÎN FAMILIE

Viermii sunt foarte contagioşi pentru că ouăle depuse sunt direct infes- tante. Pe de altă parte, copilul se scarpină şi propagă ouăle la toţi cei din jurul lui. De aceea, trebuie tratată cu scrupulozitate, în acelaşi timp, toată familia. Tratamentul trebuie urmat de toţi, iar lenjeria de pat şi intimă se vor fierbe (feţele de pernă, pijamalele, cămăşile de noapte şi chiloţii).
Contaminarea se face prin alimente. Copilul mănâncă un fruct sau o legumă pe care se află ouă, care se dezvoltă prin tubul digestiv, înainte de a se fixa în intestin, unde devin adulte. Femela depune ouă care sunt evacuate prin fecale. Prezenţa viermilor provoacă tuse, dureri abdominale şi vome.

Pot surveni şi alte simptome: oboseală, iritabilitate, diaree, dureri de burtă, slăbire. Aceşti viermi pot provoca şi alergii. Ouăle de limbrici sunt căutate în fecale, prin examinare microscopică. Dacă rezultatul este pozitiv, se administrează un vermifug, dar copilul trebuie, întotdeauna, să se spele bine pe mâini. El trebuie sfă¬tuit, de asemenea, să spele bine, în apă potabilă, şi crudi¬tăţile pe care vrea să le mănânce.

Anumiţi viermi intestinali pot fi transmişi de animale: astfel, limbricii transmişi de câine, mai rar de pisică, îi pot produce copilului febră, tulburări digestive, alergii cutanate sau transpiraţii. Diagnosticarea nu este uşoară, întrucât cercetarea fecale¬lor (analiza coprologică) este mereu negativă, dar un contact frecvent cu animalele şi testele serologice permit stabilirea diagnosticului şi găsirea unui tratament adecvat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *