Tulburările electrolitice şi modificările EKG

Corelaţiile dintre tulburările electrolitice şi cele ale traseului EKG sunt în general evidente, fără însă ca modificările electrice să aiba vreo specificitate, interpretarea lor trebuind să ţină cont şi de eventualele asocieri diselectrolitice.

Hiperkaliemia

Se întâlneşte frecvent în insuficienţa renală, cetoacidoza diabetică, hemolizele acute (intravasculare), şocul hemoragic, traumatismele grave, etc.

Există un oarecare paralelism între gravitatea hiperkaliemiei şi cea a modificărilor electrice. Primele modificări electrice apar la concentraţii plasmatice ale K ce variază între 5,5 şi 7,5mEq/l şi constau în hipervoltajul undei T, care devine ascuţită, simetrică cu baza mai îngustă. Rareori hiperkalemia poate modifica şi polaritatea undelor T.

La concentraţii de 7,5-10 mEq/l apar în plus modificări ale atriogramei şi conducerii atrioventriculare traduse prin: hipovoltajul şi creşterea duratei undei P, alungirea intervalului PR (PQ).

La valori în jur de 10 mEq/l apare subdenivelarea segmentului ST, aplatizarea undei P şi hipovoltajul complexului ORS, iar la concentraţii plasmatice peste 10mEq/l, durata complexului ORS creşte, apar tulburările de ritm, mai ales cele ventriculare şi stopul cardiac.

Efectul hiperpotasemiei asupra conducerii atrioventriculare este diferit în funcţie de gradul ei; iniţial se poate remarca o reducere a duratei intervalului PR, pentru ca în hiperpotasemiile importante să apară o alungire a intervalului PR.

De cele mai multe ori hiperkailemia nu este singulară, ea coexistă cu alte perturbări electrolitice asociate. Hipocalcemia, prezentă la bolnavii cu insuficienţă renală, agravează efectele hiperkaliemiei asupra conducerii A-V şi intraventriculare, favorizând instalarea fibrilaţiei ventriculare. Asocierea hipercalcemiei în schimb, poate avea un efect contrar, preventiv. De asemenea asocierea hiponatremiei şi / sau hipermagneziemiei, agravează tulburările de conducere determinate de hiperkaliemie, pe când hipernatremia le atenuează.

Hipocalcemia

Se întâlneşte în alcaloza metabolică sau respiratorie, acidoza tubulară renală, insuficienţă renală, hipoparatiroidismul idiopatic, postoperator.

Modificarea comună EKG constă în alungirea intervalului QT, mai ales pe seama alungirii segmentului ST. Unda T devine hipovoltată şi chiar negativă şi foarte rar duce la apariţia tulburărilor de ritm, care atunci când apar sunt cel mai adesea de tipul extrasistolelor supraventriculare.

Hipokaliemia

Apare frecvent în vărsături abundente, pierderi de lichide din afecţiunile digestive (fistule, aspiraţie), hiperaldosteronismul primar, diarei grave etc.

Se traduce EKG prin modificări ale complexului ST-T-U, cea mai importantă fiind hipervoltajul undei U. În derivaţiile DII, V2-V4, unda U are o amplitudine egală sau chiar superioară undei T, iar adeseori aceste modificări se însoţesc şi de hipervoltajul undei P, având o configuraţie “pseudopulmonară”. Pe măsura agravării hipokaliemiei se pot instala şi tulburările de ritm care pot fi iniţial supraventriculare; tahicardia ventriculară şi parasistolia sunt mai rare.

În ceea ce priveşte asocierea cu alte dezechilibre electrolitice, hipercalcemia are un efect agravant asupra aritmiilor induse de hipokaliemie, pe când hipocalcemia are un efect opus.

Hipercalcemia

Se întâlneşte în hiperparatiroidismul primar, cancerul cu metastaze osoase, supradozajul de vitamina D, mielomul multiplu, boala Paget.
Prima modificare EKG şi cea mai caracteristică este scurtarea intervalului QT. Tulburările de ritm sunt în general rare, ele survin sub forma extrasistoleleor ventriculare şi extrem de rar sub forma tahicardiei şi respectiv a fibrilaţiei ventriculare.

Hipomagneziemia

Este prezentă în cazul unor tulburări complexe, rareori survenind izolat. Predispune la tulburări de ritm şi agravează efectele toxice ale digitalei.

Hipermagneziemia

Se traduce prin semne EKG similare hiperkaliemiei dar mai atenuate.

Efectul digitalic

Semnele EKG ale efectului digitalic se evidenţiază în derivaţiile DI, aVL, V4-V6, şi constau în:

• creşterea amplitudinii undelor P
• alungirea intervalului PQ(PR), reprezentând unul din cele mai caracteristice semne (bloc AV grad I, II, III)
• scurtarea intervalului QT
• modificări ale segmentului ST

Tulburările de ritm sunt considerate tipice în intoxicaţia digitalică. Se pot înregistra aritmii sinusale, extrasistole, fibrilaţie atrială etc., dar forma tipică a aritmiei postdigitalice o reprezintă extrasistolele ventriculare bigeminate, politope, polifocale.

Importanţa EKG-ului în stabilirea diagnosticului efectului digitalic constă în faptul că, semnele electrice preced semnele clinice, permiţând stabilirea unor doze terapeutice eficace, evitând astfel supradozajul digitalic care are de regulă efecte nefaste asupra evoluţiei bolii.

*foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *